Pentru ca tot ziceau gurile rele ca nici Electric Castle nu mai e ce-a fost :))), ziua 3 de Electric Castle a linistit toate aceste temeri :). Cu o ploaie ca la carte, venita cam pe cand Architects erau pe Main Stage (adica pe seara), si care a scos din corturi si de pe la cazari deja cunoscutele outfit-uri ale festivalului de la Bontida: cizmele si pelerinele de ploaie. Traditie „checked”!

Dar, sa incepem cu inceputul… nostru :), cu „Am Fost La Munte Si Mi-a Placut” prezenti la Hangar by BT. Desi era destul de devreme, trupa a adunat o multime de entuziasti pe care nu i-au dezamagit. Oamenii astia au un sound foarte, foarte misto (cei apreciaza post-rock-ul vor fi de acord) si suna foarte bine live. Chiar daca era pe soare, deci un moment al zilei in care e cam greu pentru post-rock sa-si faca efectul pe deplin, „Am Fost La Munte si Mi-a Placut” a reusit sa introduca publicul in atmosfera melodiilor lor (post-rock-ul te imbie la visare si are mult mai mult farmec atunci cand se lasa linistea noptii, cel putin asa-i pentru mine). Au anuntat si ca si-au terminat primul album, care va aparea in curand (speram), care se numeste: „Am rezolvat, nu se poate!” Da, fix asa! Un titlu perfect adaptat culorii locale din Romania) si foarte inspirat – la fel ca si vibe-urile pe care piesele acestei trupe le transmite. Deci, big up, guys!

Dupa asta ne-am mutat repejor la Main Stage by Beck’s unde urma show-ul Coma. Dupa cum e deja de prisos sa spunem: Am Fost La Coma si ne-a placut. O placere sa ii asculti de fiecare data si sa vezi cat de natural si de frumos interactioneaza cu publicul.

Spre final de Coma, ne-am reintors la Hangar by BT, la fix pentru a prinde concertul Jurjak. Si in acest caz, Am Fost La Jurjak Si Ne-a Placut. Nu doar noua, ci si audientei chiar numeroase, care si-a pus papucii de dans in miscare pe ritmurile pline de energie.

Tot la Hangar i-am putut revedea pe The Mono Jacks, care au oferit si de aceasta data un show cu suflet, cum bine ne-au obisnuit.

Ca sa ne facem estimatul de pasi pe ziua asta, ne-am din nou la Scena Mare pentru unul dintre momentele principale ale serii: show-ul The Architects. Si pentru ca era un moment important din festival, concertul lor a fost asezonat si cu traditionala ploaie bogata de Bontida, care nu putea sa lipseasca de la aceasta editie (Ca altfel, s-ar fi plans lumea de organizare, ca nu mai e ca pe vremuri, dom’le. Asa ceva! 🙂

Toate lumea si-a etalat outfit-urile de Bontida prin zona de festival, dar numai pentru destul de putina vreme (a plouat intens, dar nu foarte mult – comparativ cu potentialul observat la editiile anterioare). Oricum, anul acesta au existat mai multe scene acoperite (cum e cazul Hangar by BT) unde doritorii se puteau refugia din calea stropilor de apa si asculta, in acelasi timp, si cate un concert misto.

Asta am facut si noi spre finalul concertului Architects, pentru ca in Hangar avea loc show-ul ONUKA, o artista foarte talentata si foarte cool din Ucraina (n-ai zice deloc pentru ca are un vibe foarte Occidental). Personal, am descoperit-o pe YouTube am tot urmarit-o si-am fost foarte surprinsa cand am regasit-o in line-up-ul EC. Motiv pentru care nu aveam cum sa ratam momentul si sa vedem cum se prezinta live. Foarte tare. Pe langa show-ul plin de energie si faptul ca au sunat fix ca in melodiile din studio, ONUKA a surprins si vizual, printr-un show de lumini aparte (se poate vedea un pic prin poze). Insa, daca veti avea ocazia sa o vedeti in concert, nu o ratati. Chiar merita.

Dupa aceea, ne-am mutat „sediul” mobil la Scena Mare unde Subcarpati au oferit un spectacol de senzatie, din toate punctele de vedere, in fata unei campii pline de oameni incantati ca ii asculta. A fost ceva deosebit, mai ales ca trupa a cantat intr-un slot foarte bun, pe scena mare a unui festival, dupa Architects (imagine that!). Alegerea, indrazneata am putea spune, a meritat si ne bucura faptul ca unui nume romanesc (artisti independenti) i s-a oferit acest lucru. Publicul a apreciat asta.

Tot la Scena Mare a urmat Alt-J, care nu mai are nevoie de absolut nicio prezentare. Un nume care a fascinat campia de oameni veniti sa ii vada si care s-a prezentat absolut impecabil live – cu o imbinare perfecta de sunete si de lumini. Un show complex pe care chiar merita sa il vezi in viata asta. De vazut! P.S.: pentru cine nu stie inca, Alt-J este o combinatie de taste care, daca e scrisa pe un Mac, iti da semnul Delta („Δ”) – da, pe Mac, #saracilor :))) si eu sunt in targetul asta :)).

A urmat Duke Dumont pe Main Stage, care a schimbat vibe-ul mai introspectiv si a strans toti petrecaretii din zona festivalului la niste miscare de seara. Un cardio nu strica niciodata.

Spre finalul show-ului lui am dat fuga la Hangar by BT pentru a-l prinde pe TroyBoi, un artist care a energizat si impresionat, la propriu, publicul (care a dansat de mama focului in ciuda faptului ca era deja cam tarziu in noapte). Nu doar participantii au fost impresionati de el, ci si TroyBoi de public :)). Ca rasplata, a revenit la un bis pur si simplu pentru ca i-a placut foarte mult vibe-ul multimii adunate sa il asculte.

Si pentru ca lumea s-a incalzit la concertul lui, Etherwood a incurajat miscarea sanatoasa pe ritmuri inca si mai alerte de drum’n’bass. Daca cineva era adormit sau i-era somn la ora aia, Etherwood s-a asigurat ca toata lumea este treaza si danseaza cu mult spor.

Daca tot ne-am trezit din nou, fara cafea, am zis sa facem o vizita si in seara (dimineata, pardon) asta pe la Dance Garden By Burn, pentru a asculta ce pune DJ Sneak si apoi pe la The Roots by Captain Morgan.

Apoi, system shutting down, ca se cam termina bateriile dupa 3 zile de fest. Intens, plus ca mai urmeaza o zi.