În timp ce în incinta festivalului aveau loc reprize de ploaie, soare și iar ploaie, undeva la aproximativ un kilometru distanță, în zilele de vineri și sâmbătă au fost programate concerte într-un spațiu cu totul special: „The Cave between worlds”, la peștera Valea Cetății. Durata reprezentanțiilor artistice din fiecare zi a fost stabilită la cel mult o oră și jumătate, din motive ce țin de protejarea ecosistemului peșterii.
Prin astfel de evenimente conexe, dar și printr-o foarte bună organizare, pază și securitate, eforturile celor care au făcut posibilă cea de-a șaptea ediție a Rockstadt Extreme Fest au fost răsplătite pe măsură. Chiar e de apreciat efortul organizatorilor, ca să nu mai spun că evoluția festivalului de la an la an, de la proiect local la brand internațional, este evidentă!
În cea de-a patra zi de festival ne-am întâlnit cu Abigail, trupă românească de doom / death metal cu un sound excelent și care transmite o stare incredibilă. Piesele lungi, melodice și întunecate încep să se acordeze la vremea înnorată și la mirosul de fân ud. Suedezii de la The Arson Project, prin al lor grindcore, schimbă complet meniul. Multă energie, mult growl, multă bere și din nou ploaie.
Au urmat Brothers till we die din Spania, băieți simpatici și entuziaști, se citea pe figurile lor că sunt încântati să participe la REF. Au comunicat cu cei din fața scenei și, la un moment dat, în timpul concertului au anunțat că multe trupe aruncă pene sau bețe de tobe către public dar ei vor să ofere o chitară întreagă. Frontman-ul s-a dus cu chitara în mijlocul fanilor și, în timpul unui stunt-moment, le-a oferit-o cadou, spre entuziasmul acestora. A fost unul dintre cele mai tari momente ale festului.
1349, o trupă norvegiană de „pure evil, pure hate” a urcat pe scenă într-o costumație și un machiaj special. Foarte dur sound-ul, cu note low pitch prelungi și accente death, heavy și chiar extreme metal.
Mgla, îmbrăcați în piele neagră, cu hoodies pe cap și cu fața complet acoperită de o pânză neagră, au transmis un mesaj special, ca și cum negrul întunericului ar ieși din ei prin muzica pe care o interpretează. Au avut un concert cu influențe dark, black și extreme metal.
Soilwork au fost puși pe fapte mari. Cu o prezență scenică foarte bună, au degajat o super-energie, au livrat o muzică deosebit de ritmată și, într-o oarecare măsură, comercială pentru un festival Extreme, dar au fost pe gustul unui număr foarte mare de fani. Pe o ploaie torențială și un frig cum numai la munte poți îndura în mijlocul verii, băieții de la Soilwork au oferit un show spectaculos.
Din păcate, la această ediție REF au fost invitate – aproape exclusiv – trupe masculine. Ar fi fost interesant să ascultăm mai multe voci feminine și să avem o mai mare varietate de trupe din punctul ăsta de vedere.
Hypocrisy: muzical vorbind, începuturile trupei au pornit de la un sound tipic de death metal, ușor de recunoscut pe albumele lor timpurii, dar ulterior s-a transformat într-o trupă de melodic death metal. Concertul a început cu mici probleme legate de sunet (inițial vocea nu se auzea suficient de tare, apoi a ajuns să se audă mult mai tare decât era cazul). Oricum, aceste mici invonveniente nu au distras atenția de la faptul că trupa este legendară și reușește să strângă în fața scenei fani de toate vârstele, fani pentru care singurul lucru important este muzica.
Dimmu Borgir: fix înainte să înceapă cel mai așteptat concert la festivalului, organizatorii au dat drumul la un foc magic de artificii care a luminat cerul Râșnovului și probabil a speriat toate animalele pădurii. Scena fusese deja pregătită, o lumină verde a învăluit toată zona concertului iar ploaia s-a cumințit și a așteptat, odată cu publicul, să asiste la un spectacol fabulos. Și chiar așa a fost! Norvegienii și-au confirmat statutul de legende ale genului symphonic black metal, mai ales cu cele două piese de pe ultimul album, „The Unveiling” şi „Interdimensional Summit”. Albumul „Eonian”, considerat comercial datorită muzicalității, versurilor și ritmului antrenant, este deja unul dintre cele mai ascultate și mai cerute la concertele trupei. Iar showul de la REF a fost cu adevărat incredibil! Toată energia, vibrația, luminile, jocul de flăcări și teatralitatea vocalistului au avut un singur scop: să inducă publicului o atmosferă „out-of-this-world”. Evident, cele 60 de minute (specificate probabil în contract), au fost respectate cu strictețe, iar trupa și-a luat rămas bun de la public pe ritmurile „Rite of Passage”. Un final fulminant, poate mai scurt decât și-ar fi dorit fanii, dar cu siguranță memorabil.
de Raluca Zamfir
0 Comentarii