Ziua 0 a inceput … greu. Dupa toate concertele si plimbarea de cu noapte (nu seara) pe la nenumaratele baruri si barulete cu muzica in aer liber presarata printre concerte si locuri de „chill out”.
Dimineata a venit cam repede, asa ca am zis sa ne dam inviorarea pe plaja existenta pe Insula Libertatii, unde, pe langa mic-dejun si cafea poti servi si o sesiune de yoga sau vreun training de dansuri. Asa, de inviorare. E mini plaja, de fapt, pentru ca vorbim de o portiune mai micuta de mal cu nisip unde poti sta la soare (ca si in fata tuturor scenelor si a multor locuri din festival, de altfel). Poti intra insa si in apa cativa metri, accesul mai in larg fiind restrictionat din motive usor de inteles (pertecareti cu mult alcool la bord care vor sa se balaceasca noaptea nu reprezinta o combinatie prea reusita, deci, mai bine s-au evitat situatii de tipul asta).
Asa ca, daca nu ai timp sa mergi si la mare, iti poti face bronzul de vara la Sziget, in timp ce participi la niste workshop-uri de dans si te relaxezi pe plaja in vreme ce asculti un concert.
Ne-am antrenat apoi incheieturile cu un workshop de Hatha Yoga in Afro-Latin-Reggae Village (sa reziste la slalomul prin festival pe la diferite evenimente si la fuga printre scene) si am fugit apoi pana la „Fidelio Theatre and Dance Tent” ca sa vizionam un spectacol: „Csilla Nagy Full Dance – from head to toe”. Asta ca sa vedem cum fac treaba adevaratii dansatori profesionisti. Foarte multe spectacole bune, cu artisti foarte tari la „Fidelio Theatre” si la cortul urias „Sziget Circus”.
Legat de „Sziget Circus”: spectacolele sunt atat de bune (sunt multe trupe internationale de acrobati, care vin cu show-uri special create pentru acest festival), incat trebuie sa mergi in avans sa-ti rezervi un loc, chiar si la numerele care au loc la miezul noptii sau inspre dimineata. Componentei de spectacole de acrobatie si dans de tipul show-urilor de circ (la fel ca celor de teatru si muzica simfonica si jazz) i se acorda o atentie deosebita si are un program puternic, lucru care se vede si in cat de apreciate sunt de cei veniti la Sziget Festival. Anul trecut, de exemplu, au fost cozi mari la toate show-urile de acest gen, motiv pentru care anul acesta organizatorii au adus un cort cu capacitate dubla (capabil sa gazduiasca 1.000 de persoane, adica). Cu toate acestea, cererea a ramas tot mare din partea publicului.
Spre ora 18:00 am fugit spre scena „Dan Panaitescu” (main stage) la tanc pentru concertul binecunoscutului Tom Odell. Desi inca soare pe cer si foarte cald, artistul a adunat un public numeros, iar pianul lui te facea sa intri in atmosfera concertului si sa uiti unde te afli sau ca esti inconjurat de oameni. Un sound intim si delicat, cu accente de forta pe alocuri, care te facea sa visezi in plina zi si sa incepi sa iti amintesti de lucruri. Nu a lipsit nici interactiunea, Tom coborand in public, la o baie de imbratisari. Evident, din partea numeroaselor fane foarte entuziasmate. Ce-i drept, au si de ce.
Apoi, tot pe campia din fata scenei principale, am ramas la o alta petrecere tematica marca Sziget (au cate una in fiecare zi si, pentru fiecare, organizatorii impart doritorilor, gratuit, recuzita tematica) – de data asta am avut parte de un „Ball Party” – o petrecere cu mingi gonflabile colorate. La semnul DJ-ului care a incalzit, in prealabil, multimea, publicul s-a lasat jos si s-a ridicat sarind pe ritmurile muzicii si aruncand mingile in aer. Toti in acelasi timp. Un deliciu pentru fotografi si pentru amatorii de boomerang-uri reusite.
Dupa momentul colorat a urmat unul dintre show-urile cele mai asteptate din festival (si de noi, de asemenea): concertul Biffy (f…. g) Clyro. Asa s-a prezentat omul pe scena, asa zicem si noi :). Detalii despre el banuim ca sunt de prisos, de vreme ce e unul dintre artistii pe val la ora actuala. Se spune ca daca il ai, ca festival, pe Biffy in line-up, e de bine – semn ca esti un festival cu „greutate” pe scena muzicala internationala.
Iar, Biffy nu s-a dezis de reputatie si a oferit un show plin de putere si de energie. A cantat cu pasiune, pe alocuri fiind in lumea lui, total absorbit de piesele pe care le canta (frumos sa vezi cand un artist isi traieste si isi simte muzica asa de intens. Speram ca doar muzica). A interactionat si cu publicul putin, la nivel conversational, fiind concentrat mai mult pe a-si face treaba.
Dupa el, tot pe scena principala a urcat un artist foarte asteptat mai ales de publicul mai tanar din festival: Wiz Khalifa, sosit si el tocmai din Statele Unite. Wiz a dat, intr-adevar, un concert intr-un mare fel in stilul lui caracteristic. In timp ce „colegii” sai au incalzit multimea, pregatind aparitia lui pe scena, Wiz a intrat pe main stage ca si cum s-ar plimba prin sufrageria lui. In pas agale, fumand, ca si cum ar fi singur in camera de-acas’. Si tot mergand el asa a aruncat si cu un joint in public. Sa faca un pic de milostenie, nu de alta. Gestul a fost apreciat pe masura iar petrecerea a continuat, cei veniti in numar mare sa il asculte fiind intretinuti si de versurile si de atitudinea foarte informala a artistului.
Dupa Khalifa, am dat fuga pana la “OTP Bank Stage by A38” pentru a-l revedea pe Alex Clare, care tocmai a facut o vizita si prin Romania (la Sibiu), unde a sustinut un concert cu ocazia lansarii primei editii a East European Music Conference – o conferinta internationala dedicata artistilor si profesionistilor din industria muzicala (de la promoteri, la organizatori, la reprezentanti ai caselor de productie etc.). Clare a avut un sound bun, cu proiectii care au aratat foarte bine in cortul A38, spre incantarea publicului.
Dupa o parte din concertul lui, am calatorit rapid pana la „Telekom Electronic Beats Arena” unde am stat la show-ul lui Sunnery James & Ryan Marciano, alti artisti vazuti recent la Untold. Ni s-a parut ca au stat bine la capitolul proiectii, dar ca au avut un set mai energic la Untold.
Si pentru ca orele erau inaintate in dimineata, am dat stingerea, ca abia incepe Sziget-ul.
0 Comentarii