Si-am ajuns si la penultima zi de Sziget Festival. Nici nu stim cand a trecut timpul, ca parca ieri ne plimbam prin fest in cautarea unui loc de campare si de pus hamacul. Dar, inevitabilul s-a produs.

Ne-am trezit dis-de-dimineata ca sa facem cat mai repede treaba, sa scriem articolele si sa incercam sa vizitam (pe zi) cat mai mult din festival pana la inceperea primelor concerte puse in program. E si pacat sa ajungi aici si sa nu te bucuri de toate minunatiile de pe Insula Libertatii. Ai tot felul de constructii care mai de care mai interesante – de la statui super inalte din lemn (de doua ori marimea unui om) in forma de lei sau lupi, Game of Thrones all over the way, da, la fotolii supradimentionate pe care poti si sta (impreuna cu un grup de prieteni) sau la tot felul de instalatii.

Ai si diferite zone de „chill out” in spatii cu umbra sau in interiorul unor capsule din lemn suspendate prin copaci, cu priveliste la plaja ori la standurile creativ amenajate ale diferitelor brand-uri. Pe scurt, exista o multime de locuri dintre care poti alege, in functie de gustul fiecaruia.

Ca sa nu-l ratam si anul acesta am ajuns si la Luminarium (cozile sunt mari in ciuda faptului ca ultima tura de vizite incepe la 00:30). Luminarium-ul e o constructie in genul unui cort cu forma de labirint. Mai precis, e un balon-labirint, in care intri descult si te plimbi si-ti faci poze in tot felul de tuneluri luminate in diferite culori. In unele parti tavanul are diferite modele colorate, in genul vitraliilor. E raiul pasionatilor de Instagram si al fotografilor.

Dupa vizita asta, ne-am indreptat spre scena mare pentru concertul britanicului George Ezra, care a impresionat printr-un sound impecabil, chiar ca-n melodiile inregistrate in studio. Cu comentarii din care simteai personalitatea timida a artistului ce contrasta cu vocea sigura, cu tonalitati grave pe alocuri. Concertul a fost ca o gura de aer proaspat intr-o zi calduroasa de vara.

A venit apoi timpul ca Glass Animals, care au putut fi recent auziti la noi la Summer Well, sa urce pe scena. Au sunat bine live, desi se simtea un pic oboseala din vocea lui Dave Bayley. A compensat insa cu o prestatie plina de energie. Solistul a dansat, a sarit de colo-colo, cantand cocotat pe baterie (spre emotiile tobarului) si vorbind cu publicul dedicat care venise cu ananasi (speram ca i-au mancat dupa concert). Ananasul e laitmotivul Glass Animals, care s-a regasit si in butaforii in aceeasi forma, pline de paiete. Au avut pana si un cactus alaturi de ei. Pe scurt, Glass Animals au oferit un spectacol plin de energie care i-a binedispus pe cei veniti sa ii asculte. Frumos.

A urmat petrecerea tematica din acea zi: Pom Pom Party. Organizatorii au impartit doritorilor ramasi pe „campia” din fata scenei pampoane in diferite culori (puteai alege intre rosu, galben, albastru – da, tricolorul. Si noi l-am facut – visiniu sau verde). La semnul MC-ului, toti cei prezenti s-au asezat jos si au asteptat semnalul pentru a se ridica, dansa si agita pampoanele in ritmurile muzicii. A fost foarte amuzant, mai ales pentru copiii in numar destul de mare care au fost adusi de parinti special pentru acest moment. Trebuie sa spunem ca la Sziget Festival e si un „Family camping” o zona speciala, amplasata intr-un loc mai linistit de pe „Insula Libertatii” unde familiile pot campa si beneficiaza de un loc si mai prietenos cu cei mici. Au pana si un loc de joaca (un spatiu existent, in general, in parcul de pe Insula Óbuda din Budapesta care devine in timpul festivalului zona de joaca din camping-ul dedicat celor veniti cu copii).

Revenind la concerte, dupa petrecerea tematica, a urmat concertul Two Door Cinema, care au adus la purtator pe scena aerul de „rock star”. Au deschis playlist-ul cu „Cigarettes In The Theater” si l-au presarat apoi cu alt piese cunoscte, precum „Something Good Can Work” sau „What You Know”. Si-au facut treaba bine, cu interactiune redusa cu cei din public si si-au vazut de drum.

La finalul programului de seara (pentru main stage) pe scena Dan Panaitescu a urcat Major Lazer, mult asteptat de publicul numeros, care au facut un show pe cinste. De la remixuri de melodii cunoscute care au pus toti oamenii in miscare („Lean On”, „Cold Water”, „Light It Up” si un remix simpatic al cunoscutei „Gasolina”, piesa lui Daddy Yankee), la „sfanta treime” (DJ Jillionaire, Switch si Diplo) care a tinut audienta mereu in priza si a ghidat-o pe parcursul spectacolului. Nu a lipsit nici show-ul complex de lumini completat de tot felul de efecte si nici dansatoarele, in numar de patru, care au tinut ritmul exemplar.

Toata distractia a ajuns la un moment culminant: acela in care au mers peste multime intr-o minge umpluta cu aer (in genul celor cu care plutesti si pe apa). Intr-un cuvant, au oferit un concert care nu a lasat audienta sa isi dea seama cum trece timpul si care e de vazut, indiferent de genul de muzica pe care il asculti in general!

Dupa un show muzical foarte tare, am completat cu un altfel de spectacol la fel de impresionant: unul de circ. Ca tot am povestit in articolele trecute despre cat de bine conturata e componenta asta si cat e de apreciata de public.

Asa ca, iata-ne la miezul noptii la Cirque Du Sziget, dupa ce am alergat de la scena principala intr-un alt capat al insulei ca sa prindem ultima reprezentatie din ziua aia. Bine, noaptea aia. Si-am prins-o si n-am regretat.

Spectacolul „Cirque Alfonse: Barbu” oferit de o trupa canadiana ne-a impresionat si ne-a adus aminte de momentele din copilarie (celorlalti, mie nu pentru ca n-am fost la circ cand am fost mica. Doar acum am ajuns). Show-ul lor a tinut audienta cu inima la gura, fiind presarat din plin de acrobatii de jonglerii si de tot felul de figuri complicate. A fost prezent chiar si un ventriloc care a tinut isonul muzicii ritmate, interpretate live pe scena, de o trupa de instrumentisti. Toata echipa de acrobati a interactionat foarte bine cu publicul de-a lungul intregului spectacol si i-a lasat pe cei veniti aici cu zambetul pe buze. A meritat alergatura, mai facem.

Dupa ce-am iesit de la Circ, in drum spre concertul Flume de la „OTP Bank Stage by A38”, ne-am oprit la un cort pentru ca unii dintre noi sa-si dreaga salele (deh, varsta). Era al unei organizatii non-guvernamentale din Ungaria care oferea masaj gratuit sau contra unei donatii, in functie de alegerea fiecarui „pacient”. Din cate vazusem in zilele trecute, au cam avut de munca, saracii. Dar, speram ca asta s-a simtit cumva si la „cutia milei” sau macar in catastiful cu fapte bune al Sfantului Petru. Nu i-am intrebat, ramanem doar cu presupunerile.

Si daca ne-am relaxat cu masaj (unii dintre noi, cel putin) numai bine ca n-am mai avut loc la Flume. Si-am ramas pe-afara, din pacate. In ciuda orei chiar inaintate in noapte (dimineata, adica, de la 02:30) cortul „OTP Bank Stage by A38”, care stiam ca are capacitate de 10.000 de persoane, era plin. Asa ca, din motive de siguranta (pentru toti participantii – si cei din interior si cei care ar fi dorit sa intre), accesul in locatie a fost restrictionat. Lucrul a fost, evident, inteles de absolut toti participantii, mai expusi, probabil, la festivaluri si la evenimente de mare amploare.

N-am renuntat insa nici de data asta si-am ramas pret de cateva melodii ca sa le ascultam de pe margine, din afara „scenei”, dupa care ne-am incarcat bateriile pentru ultima zi de maratoane intre scene si locuri de pe „Insula Libertatii”.