Si iata ca au trecut deja, fara sa ne dam seama, 6 zile de cand am ajuns la Sziget Festival!
Ne-am inceput ziua 3 cu multa cafea aceasta duminica. Ne astepta o zi intensa si foarte lunga – show-ul lui Steve Aoki incepand de la ora 02:00 la „Telekom Electronic Beats Arena” iar cel al unui alt DJ bun, Rone, avand startul de la ora 03:00 – 05:00 la „OTP Bank Stage by A38”.
Pana la primul concert la care doream sa ajungem, am dat o tura prin festival, ca sa mancam si sa-l vedem bine si ziua, nu doar pe intuneric, in fuga intre scene. Asa ca, am incercat un „spin of liberty” pentru trezirea cam brusca, ce-i drept.
Mai exact, e vorba despre o constructie din lemn in forma de cutie, numita „Freedom”, exista o alta constructie in forma de sfera, care se invartea. Intrai cu prietenii in sfera aia, invarteati impreuna, manual, o roata si, in functie de ritmul cu care intorceati roata aia, sfera se invartea cu voi. Mai repede sau mai incet, in functie de cata mancare doreai sa mai pastrezi in stomac. Puteai sa-ti faci dimineata frumoasa sau foarte rea. Asa, ca-n viata.
Dupa invarteala asta, am luat o mica pauza pentru a ne reveni un pic la ritmul normal al rotatiei Pamantului. Numai bine, pentru ca prin fata noastra a trecut o mica orchestra mobila,cu insturmentisti imbracati mai steam punk, ce cantau de mama focului. Aveau si tobe si safoxoane, tot tacamul, erau foarte cu viata si sunau chiar bine.
Ne-am tot odihnit vrand-nevrand pana la ora concertului Metronomy, cand ne-am pus in miscare pana la main stage si ne-am asezat regulamentar mai in primele randuri. Au avut un playlist relaxat si usor, fix ca pentru o zi insorita de vara. A fost dragut.
Am ramas tot la scena „Dan Panaitescu” pentru White Lies, care au inspirat mai multa forta si energie publicului, lucru care s-a vazut si in reactia plina de viata a audientei.
Pentru ca am stat la ei, am pierdut concertul Oh Wonder, din pacate. Chiar eram curiosi sa vedem cum se prezinta live (mai ales ca vazusem feedback-uri bune de la colegii nostri care tocmai i-au vazut la noi, la Summer Well). Insa, inca nu ne putem clona pentru a ajunge la toate lucrurile interesante care au loc, adeseori, simulan. Data viitoare.
Daca tot ne-am trezit cu ajutorul celor de la White Lies, am ramas la petrecerea tematica mult asteptata a acestei editii: Party-ul de Aniversare a Sziget Festival! Adica, momentul care a marcat oficial implinirea a 25 de ani de la primul eveniment.
A fost cu numaratoare inversa pana la momentul 0, cand multimea ce umplea „campia” din fata scenei principale a urat „la multi ani” in cor. Mai toti purtau coifuri aniversare impartite gratuit de organizatori (da, au fost foarte multe) si suflau din vuvuzele produse special pentru „ziua de nastere” (fotografii mai jos).
Cand cronometrul a ajuns la momentul „0” (startul „petrecerii aniversare”) pe scena a aparut fondatorul si organizatorul principal al Sziget Festival (Károly Gerendai) alaturi de echipa-nucleu a festivalului si de un tort-butaforie de inaltimea unui om. Un tort frumos, colorat, plin de acadele, care a fost si impartit cu multi dintre oaspetii veniti la petrecere. Károly Gerendai si persoane din staff luau dulciuri din butaforie si le inmanau celor veniti sa le ureze „la multi ani”. A fost foarte frumoasa si plina de emotie petrecerea asta.
Si daca tot eram la capitolul „emotie”, concertul Hurts care a urmat, a intrat la fix. Chiar daca abia ii vazusem cu o saptamana in urma la Untold, tot ne-a miscat show-ul lor. Si nu numai pe noi, ci si pe multimea numeroasa venita sa asculte binecunoscutele melodii. Nici lumina zilei nu a luat din farmecul spectacolului. Mesajul a fost transmis la fel de bine (desi, da, trebuie sa recunoastem ca a fost mai cu mister si cu farmec la Untold: Hurts in intunericul noptii, acompaniat si de un show de lumini mult mai vizibil si de efect).
Apoi a venit randul celor de la The Chainsmokers sa urce pe scena si sa puna publicul in miscare. Lucru de care nu s-au dezis. Au venit plini de chef de petrecere, au sunat foarte bine live, au avut un show complex de lumini, alaturi de efecte pirotehnice si au facut „campia” sa sara in ritmurile mixurilor lor. Fix ce a trebuit pentru un spectacol de incheiere pe scena principala (din acea zi).
Ziua nu s-a incheiat pentru noi insa, pentru ca, spre finalul show-ului The Chainsmokers am dat fuga la „OTP Bank Stage by A38” pentru a o vedea in concert pe una dintre actritele serialului „Gossip Girl”: Taylor Momsen, vocal al trupei The Pretty Reckless. Nu ne asteptam la cine stie ce live. Dar, spre surprinderea noastra, Momsen a oferit un show plin de forta, impresionand printr-un sound puternic si fragmente instrumentale foarte bune. De ascultat daca se va intampla sa va intersectati cu vreun concert de-al americanilor.
Am avut apoi ragaz sa ne mai alimentam putin, pana la show-ul mult asteptat al serii: Steve Aoki la „Telekom Electronic Beats Arena”.
Desi, il vazusem deja in Cluj, la Untold, am zis ca merita sa mai trecem inca o data prin experienta asta. Si am avut dreptate. Ne-a placut la fel de tare, desi am recunoscut, bineinteles, pasaje intregi din discursul adresat audientei. A facut insa un super spectacol in cortul plin de o multime foarte entuziasmata sa il auda.
In timpul concertului are un moment in care ia pe scena cativa oameni din public (in principal fete dragute, evident). A fost aproape „bataie”, multi tineri sarind la propriu la gardurile din fata pentru a fi unul dintre alesi. Ne-am indepartat cu grija inainte ca treaba asta sa inceapa si bine am facut. Caci, in fara de asta, la un timp dupa aceea a urmat si traditionalul moment „cake me” in care Steve arunca in multime cu tort. De fapt, arunca mai mult spre cei care tin pancarte cu mesajul „cake me”, semn ca-s ok sa primeasca o bucata sanatoasa de tort in fata. A fost spectaculos si delicios, mai ales pentru cei din preajma fanilor decorati cu frisca de nenea Steve (care a ramas la bustul gol, by the way, o priveliste la fel de delicioasa).
Spre finalul set-ului, ne-am luat „la revedere” de la Aoki pentru a prinde si o bucata din spectacolul oferit de un DJ foarte interesant, Rone pe numele lui. E pe alt gen, adica nu mixeaza melodiile „pe val”, ca sa placa la toata lumea, ci, are un mod aparte de a compune si imbina ritmurile si sunetele. Desi era trecut de ora 3, am intalnit acolo un public dedicat destul de numeros. Si am intrat in atmosfera de visare. Vibe-urile lui Rone, combinate cu un show de lumini interesant si cu intunericul din cort te introducea imediat intr-o stare de visare si de meditatie. Chiar frumos si de incercat, musai! Daca vreti sa aveti o experienta muzicala intima, care sa te poarte spre profunzimile visarii si ale unei atmosfere meditative, show-ul lui Rone va fi o alegere buna.
Si-apoi am dat stingerea, pentru ca deja se luminase afara (ora 06:00) si doream sa prindem macar 4 ore de somn in liniste, pana pornea din nou muzica.
0 Comentarii