Carmenere este unul dintre acele sortimente de vin care se beau tinere. Ca lamurire, powerplay-ul categoriei este Beaujolais, care se bea repede, pana in Craciunul anului recoltei. Carmenere mai astepta putin si este bine sa fie consumat intre 1-3 ani de la culegere. Daca este pastrat cum trebuie, poate fi un deliciu la 3 ani. Deja si-a atins potentialul, iar a-l imbatrani la butoi peste 3 ani prezinta un risc: fie de dezvolta frumos (dar nu reuseste sa depaseasca cu mult calitatea de la 3 ani) fie se strica. Deja pastrarea la butoi peste 3 ani presupune multa experienta de detinator de crama, multe cunostinte ca somellier si o aplecare aparte asupra unui singur sortiment (fiind destul de pretentios dupa 3 ani). Totodata, multa pasiune. Poate PREA multa, avand in vedere ca este doar un singur vin, dintr-o mie de alte alegeri.

Am incercat un Carmenere din 2010 (a facut asadar un an). Nu uitati ca Chile este in emisfera sudica, iar acolo este toamna cand la noi este primavara, deci culesul a fost in aprilie 2010. Originar din Chile, regiunea Valle Central. Firma producatoare: Santa Helena. Firma serioasa, cu traditie, care stie ce face. Face parte din gama intitulata de producator „Varietal”. Simpla abordare de marketing, pentru a-si separa vinurile pe anumite caracteristici.

Personal, imi plac vinurile dulci. Cel putin demidulce, dar merg pana la licoros. Spre deosebire de alti bautori, incerc si vinurile din categoria opusa, fara a le arunca definitiv la cos cu injuriile de rigoare. Da, am intalnit persoane ce beau vinuri seci care spun ca vinurile dulci sunt o porcarie si – culmea! – incercau sa-mi demonstreze asta. Mi s-a intamplat si invers. Intotdeauna argumentele stateau doar in gustul propriu. In definitiv e o chestie de gust, dar respecta si gustul altora.

Faceam precizarea ca imi plac vinurile dulci, deoarece vreau sa spun ca le incerc si pe cele seci si demiseci. Din punctul meu de vedere, a nu incerca jumatatea cealalta dar a ma da cunoscator ar fi ca si cum mi-as amputa un picior si apoi as concura la olimpiada, la 100 metri garduri. Ok, recunosc, vinurile mai spre sec (demiseci si seci) pleaca la mine cu un dezavantaj. Dar asta nu inseamna ca nu pot gasi vinuri spre sec ce poate depasi unul dulce. Cum? Prin aroma.

Un vin sec ma poate vraji daca are o aroma care sa ma dea pe spate. Iar acest Carmenere o are. Inca de la aruncatul nasului in pahar se simte. Aduce a spicy, miros de piper verde (verde da? a nu se intelege piper negru, adica un gust iute), o aroma robusta de foaie de tutun ceva prune uscate. Poate de asta m-a captivat, aroma puternica de prune uscate se intalneste in Cagor, unul dintre preferatele mele. Poate sa surprinda prin faptul ca este fresh and fruity, calitate pe care trebuie sa o aiba vinurile albe tinere.

Trecand mai departe, primul impact este ok. Chiar placut. Se simte catifelat. Nimic chimical ca in cazul vinurilor de Murfatlar (doar reclama de ei) sau din Gagauzia (regiune autonoma din Republica Moldova ce are o legislatie vai mama ei in materie de calitate).

Post-gustul este o surpriza placuta si persistenta. Abia acolo se simte pe deplin si parca se desface ca o floare, sau se activeaza, depinde de perspectiva; dar acela e sentimentul.

Nu te ia de cap din prima. Graficul ametelii este bine tinut sub control la inceput. Apoi, pe masura ce bei, o ia rapid, foarte rapid in sus si – fara sa stii cand – te surprinzi intr-o stare de ameteala.

A doua zi nu da dureri de cap. Dovada clara a faptului ca nu contine chimicale sau alte rahaturi ci este pur.

Fata de alte sticle de Carmenere, cel de la Santa Helena m-a surprins placut. Desi sec, are o aroma ce impresioneaza. Pot sa-l beau alaturi de prietenii care prefera sec. Am ce bea si chiar ce aprecia.

Il recomand celor ce prefera vinurile albe, ar fi o incursiune placuta in teritoriul rosu. Il recomand si celor ce prefera vinurile spre dulce, daca se iau ca mine dupa aroma vor constata ca au in pahar ceva placut. Bautorii de vinuri rosu sec il vor aprecia pe deplin, sunt sigur de asta. Totusi, trebuie savurat cu rabdare, este un vin ce TREBUIE savurat pe indelete. Oricum, in afara de vinurile proaste (ma refer la cele de masa) orice vin trebuie savurat pe indelete, nu dat pe gat la stilul „hai noroc”, ca nu e shot de tequila. Nu il recomand celor care beau repede si mult, „alcool sa fie”, deoarece nu vor intelege nimic din profunzimea lui. Poti face fata cu succes (si ceva in plus!) daca stii ca ea bea sec si il alegi pentru o „anumita” seara.

Ca scurt istoric, este originar din Franta, de langa Bordeaux. S-a raspandit in antichitate in peninsula Iberica si nordul Italiei, fiind cunoscut de romani ca „Biturica”. Multa vreme a stat in umbra fratelui mai mare Cabernet-Sauvignon, deoarece a fost considerat un sortiment mai prost. Nu este un sortimente mai slab calitativ al Cabernet, este un sortiment diferit, dar inrudit indeaproape (aroma de prune uscate intalnita in Cagor, care este un vin bazat in principal pe Cabernet). A fost intradevar considerat mai slab calitativ deoarece da rezultate proaste la cupaje (combinatia cu Merlot mi se pare experimentala, iar combinatia cu Malbec o curiozitate; dar nu le-am intalnit) si nu tine mult timp (maxim 3 ani, remember?). A disparut aproape complet din Franta dupa atacul filoxerei (1867), dar a fost dus in America de Sud (Chile si Argentina), unde a fost pus in valoare. De acolo provine mare parte din productie acum. Precum Malbec sau Tempranillo, a fost adus de colonistii europeni stabiliti in Argentina, iar de acolo a migrat in Chile. Am spus emisfera sudica, n-ar strica sa vedem, experimental, Carmenere din Africa de Sud, Australia sau Noua Zeelanda. M-as astepta la mai multe din partea Noii Zeelande, mai ales in materie de climat.

Cauta un Carmenere de 2-3 ani. Nu mai mult ca ai o sansa la un miliard sa fie… doar ok si restul de sanse sa fie o posirca pe care ai aruncat banii. Nu cauta cupaje, decat in scop experimental. Nu il invechi la sticla, poti avea surprize neplacute mai tarziu. Fara sa fie scump, este un vin pretentios cu stocarea. Cauta sa fie imbuteliat in tara de origine. Poate nu pe plantatie, dar acolo. A fi transportat cu containerul, la tona, in Europa si imbuteliat in UK (precum gama Ocean Point) nu mi se pare o alegere potrivita.

Fisa
continut zahar: sec
culoare: rosu
alcool: 13,5%
soi: Carmenere
an: 2010
tara: Chile
regiunea: Valle Central
producator: Santa Helena
denumire categorie data de producator: Varietal
timpul culegerii: probabil (CT), daca se mentioneaza aprilie ca luna recoltei. nu se mentioneaza clar
origine: probabil a (IG), daca se mentioneaza Valle Central, dar fara a fi specificat clar DOC (categorie superioara) plus faptul ca nu se specifica „vin de masa” (categorie inferioara)