Dacă prima zi de REF a fost mai mult ploioasă și rece, a doua zi ne-a adus soare și evenimente speciale în incinta festivalului. Ca de obicei, părinții au fost încurajați să participe alături de cei mici la showurile trupelor și să îi protejeze cu căști sau dopuri speciale pentru urechi. Copiii au avut un colț unde au putut exersa tragerea cu arcul sau au putut servi masa alături de părinți în cortul festivalului. Mâncarea a fost extrem de variată și de gustoasă, de la gulaș la ceaun până la ciorbe de tot felul, hamburgers, prăjituri, înghețată și sortimente de cafea. O echipă de 300 de angajați și de voluntari au reușit să strângă totul de la o zi la alta și să mențină programul concertelor aproape impecabil, fără întârzieri sau pauze prelungite. Pentru băuturi s-a utilizat un card special, non-bancar, pe care îl puteai alimenta încă de la început cu bani, apoi plăteai cu el pe tot parcursul festivalului. Fiind un card destinat exclusiv băuturilor, s-au iscat mici neînțelegeri între cei care doreau să achite mâncarea cu acesta și cei care aveau doar cash asupra lor. În final, după patru zile de festival, s-au consumat peste 300 de hectolitri de bere.

A doua zi a festivalului a adus în fața publicului trupa Ghost Iris, una dintre cele mai importante trupe de progressive metalcore din Danemarca. Cu un sound dur și cu riff-uri care „zgârie” timpanele, Ghost Iris a avut un show foarte tare, vocalistul mărturisind că au zburat 16 ore ca să fie prezenți la REF și să se bucure de un public și o locație cu totul diferite față de ceea ce știau ei.
Ectomorf au fost, poate, unii dintre cei mai relaxați oameni care au urcat pe scena de la REF. Cu o bucurie nedisimulată care se citea pe fețele lor, aceștia au dat tot ce aveau mai bun, au interacționat cu publicul, au făcut poze și au filmat cu telefonul de pe scenă.
Mortem a ajuns, după mai bine de 30 de ani de activitate, în sfârșit în România. Cu un sunet grav, dur, cu o voce guturală, aspră si cu un vocalist care, în ciuda vârstei, încă energizează publicul, Mortem și-a făcut noi fani în țara noastră și a livrat un show extrem de dinamic.
Frontmanul de la Candlemass și-a scrântit piciorul în timp ce se plimba, cu o zi înainte, prin Brașov, dar asta nu l-a împiedicat să urce pe scenă și să adune publicul în jurul său, menționând cu un rânjet fabulos: „Oh, the things you do for metal!”
În timp ce alte trupe de folk metal au început cu elemente de metal înainte de a adăuga muzică tradițională, Korpiklaani a făcut tocmai invers. Cu un sound care aduce puțin a Zdob și Zdub, rădăcinile acestei trupe finlandeze se duc în anii `90, fiind influențate de melodiile tradiționale ale populației Sami. Showul Korpiklaani a fost plin de energie, a dat un vibe de bucurie și de dans întregului festival. Membrii trupei au sărit și au țopăit pe scenă timp de mai bine de o oră, îmbrăcați în costume speciale, cu viori, acordeoane și multe alte intrumente tradiționale.
Headlinerii zilei au fost Six feet under, trupă americană de death metal din Tampa, Florida. Chiar daca nu mai concertează în formula originală (dintre membrii fondatori ai trupei, doar vocalistul Chris Barnes a rămas pe baricade) trupa a venit cu o energie si un show live care au rămas întipărite în urechile și pe retina publicului. Cu un death metal pronunțat și diverse accente grindcore sau doom, Six feet under au încheiat magnific seara.
de Raluca Zamfir